Thursday, December 4, 2014

Little Christmas craft

Balls made with hole puncher and glued with tiny Patafix pieces.


Kept the girls busy for ~1h!


(we plan a "forest" of such Christmas trees at the bottom of one window)

Happy Advent!
Pin It

Wednesday, December 3, 2014

Girls (and not only), thank you for the fun! (#7)



Maria: Când mergem la Braşov?
Eu: Suntem la Braşov.
Maria: Când mergem la Braşovu' lu' buni Măriuţă? (Braşovu' lu' buni Măriuţă = Sighişoara)

* Ilaria: Dumnezeu are laptop? Dumnezeu ce mănăncă?


* În cuptor se rumenea mâncarea preferată a Ilariei - Fish Fingers. (Maria nu se atinge de aşa ceva)

Maria: Mie îmi place cum miroase, aşa urât.

Adi cu fetele sunt în faţa uşii, pregătiţi să meargă la circ. Fetele au fiecare câte o gentuţă pe umăr. 
Maria: Mi-e frică! Leul îmi mănâncă gentuţa.

* Ilaria o provoacă pe Maria: care dă mai repede jos boabele de struguri de pe ciorchine. Maria câştigă. 

Ilaria: Păi şi ce, că nu-i concurs!

* conversaţie de vacanţă:

Ilaria: Mami de ce nu merge la servici?
Buni Măriuţă: Stă cu voi acasă să aibă grija de voi. Când o să meargă şi ea la servici cine o să mai aibă grijă de voi?
Ilaria: Până atunci ne naşte Mami o dădacă.

* Maria nu mă lasă decât foarte rar să-i prind părul. După o zi de grădi cu părul prins în 2 codiţe:

Eu: Nu-i aşa, Maria, că-i mai frumos cu părul prins în 2 codiţe?
Maria: Nu!
Eu: Dar cum e mai frumos?
Maria, răvăşindu-si părul: Uite aşa, urât!

* Ilaria: perfarătorul (perforatorul), creconată (creponată), pamblică (panglică)


* Maria: cacap (capac), gândaca (dădaca), puternicul (tunetul), lepot (laptop)



Începem un nou set de plastiline. Îi dau Ilariei 2 culori din cele 10 şi încerc să le salvez pe restul de la iminenta şi rapida amestecare între ele.
Eu: Restul le pun bine.
Ilaria: Nu le pui bine că astea-s ale noastre. Toată ziua tu pui bine ceva!
( Am un déjà vu, parcă as fi eu cu mama mea. Şi ea obişnuieşte să "pună bine". :-) )


Eu: Maria, ai dormit bine azi la grădi?
Maria: Nu! M-a deranjat Ianis Pavel şi Ianis-simplu.

*
Eu: Maria, încalţă-te cu pantofiorii!
Maria: Care, ăştia de căţei?
(pantofiorii de dalmaţieni)

Vorbim despre animale iebivore.
Ilaria: Maria când era mică era ierbivoră, că mânca iarbă.

* Fetele au învăţat la grădi un cântecel despre culori. Amândouă cântau "oranj este colegul". După câteva zile au venit cu corectura: "oranj este polenul".

* Adi s-a aventurat din nou să-şi aleagă o pereche de şosete direct de pe sfoară:
Rata lui de succes în această acţiune: cam 20% :-)
Pin It

Thursday, October 23, 2014

Kids were here

(car box stuffed wih stones) 



(white is boring, so what about an artist's touch on the walls?) 



(pencil sharpener stuffed with play dough)
Pin It

Thursday, August 28, 2014

Nesfinţii sfinţi şi alte povestiri


***

"Închipuieşte-ţi: era luptă crâncenă, în primele noastre linii de luptă tancurile nemţeşti se târau, zdrobind toată rezistenţa în calea lor şi, deodată, în iadul acela, am văzut cum comandantul batalionului nostru şi-a smuls casca din cap, s-a prăbuşit în genunchi şi a început... să se roage. Da, da, plângând, mormăia o rugăciune pe jumătate uitată din copilărie, cerându-I Celui Preaînalt, pe Care mai înainte Îl desconsiderase, îndurare şi mântuire. Şi atunci am înţeles că fiecare om Îl are în suflet pe Dumnezeu, pe Care până la urmă Îl va descoperi..." (pag.147)

***


"Priviţi lumea numai prin prisma iubirii şi toate problemele voastre vor dispărea, căci veţi vedea înlăuntrul vostru Împărăţia lui Dumnezeu, în om - o icoană, iar în frumuseţea pământească - o umbră a vieţii Raiului. Mă veţi contrazice, poate, zicând că pe vrăjmaşi este cu neputinţă să-i iubeşti. Aduceţi-vă aminte ceea ce ne-a spus Iisus Hristos: <<Tot ceea ce aţi făcut oamenilor, Mie Mi-aţi făcut>>. Notaţi cuvintele acestea cu litere de aur pe tablele inimilor voastre, notaţi-le şi atârnaţi-le lângă icoană şi citiţi-le în fiecare zi." (pag.149)


***


O povestioară ce mi-a amintit de ceea ce a zis Abraham Lincoln: "Whatever you are be a good one."


"(...)chiar înaintea tunderii în monahis, viitorul călugăr i-a pus dintr-o dată duhovnicului său, mitropolitul Antonie de Suroj, o întrebare sinceră şi neaşteptată.

- Iată, voi primi acum de la tine Preasfinţite, tunderea în monahism. Voi depune înaintea lui Dumnezeu şi a Sfintei Lui Biserici înaltele voturi monahale. În ceea ce priveşte votul curăţiei, aici totul este clar. Cu votul sărăciei, de asemenea, totul e limpede. Cu votul, legat de rugăciune, la fel. Dar iată, în ceea ce priveşte votul ascultării, nu pot înţelege nimic!
- Cum aşa? s-a mirat mitropolitul Antonie.
- Păi, iată cum, a explicat cu chibzuinţă părintele Vladimir. Pe mine mă vor face de prima nu doar monah, ci şi episcop. Asta înseamnă că eu, datorită funcţiei, voi da dispoziţii şi voi conduce. De cine voi asculta eu atunci? La cine porunceşti să intru în ascultare?
Mitropolitul a căzut pe gânduri. Iar apoi a spus:
- Să faci ascultare de fiecare om pe care îl vei întâlni în calea vieţii tale; dar numai dacă rugămintea lui va fi pe măsura puterilor tale şi nu va contrazice Evanghelia.
Această poruncă i-a mers la inimă părintelui Vladimir, deşi după aceea, pentru cei ce au fost în preajma Preasfinţitului, a fost destul de neplăcut, din pricina dispoziţiei lui neîncetate de a împlini cu fermitate şi irevocabil votul acesta monahal. Şi mă refer în special la mine. Această sfântă ascultare a Preasfinţitului nu o dată s-a transformat pentru mine într-un adevărat chin!
Să zicem că mergeam împreună prin Moscova. Într-o zi ploioasă, urâtă. Şi ne grăbeam să ajungem undeva. Şi deodată, din întâmplare îl oprea pe Preasfinţitul o bătrână.
- Pă-ărinte! zornăia ea cu glasul ei bătrânesc, fără să ştie, desigur, că înaintea ei nu e niciun părinte, ci un episcop, şi încă unul din America. Părinte, ajută-mă puţin, sfinţeşte-mi şi mie odaia! E al treilea an de când îl rog pe părintele nostru Ioan, dar el tot nu vine. Poate te milostiveşti şi o sfinţeşti.
Eu nu apucam nici să deschid gura, că Preasfinţitul arăta cea mai înflăcărată dispoziţie de a-i împlini rugămintea, ca şi cum toată viaţa aşteptase doar acea ocazie, pentru a-i sfinţi odaia acelei bătrâne.
- Presfinţite! îi spuneam eu, de parcă aş fi fost osândit la moarte. Nici măcar nu ştiţi unde este această odaie! Bunicuţo, unde să mergem?
- Păi, nu e departe, în Orehovo-Borisovo! De la metrou patruzeci de minute cu autobuzul! Nu-i departe! spunea bucuroasă bătrânica.
Şi Preasfinţitul, lăsând la o parte treburile noastre importante (să îl contrazici în asemenea cazuri, era inutil), se îndrepta mai întâi spre celălalt capăt al Moscovei, la o biserică, la un preot cunoscut, să ia toate cele necesare pentru rânduiala sfeştaniei. (Eu, fireşte, mă târam după el.) Iar bătrâna (de unde avea atâta putere?!), nevenindu-i încă să creadă, de bucurie mergea repede, cu paşi mărunţi, în urma noastră, şi îi povestea fără încetare Preasfinţitului despre copiii şi nepoţii care de mult timp nu o mai vizitau.
După marşul spre biserică, chiar în orele de vârf, coboram la metrou şi dintr-un vehicul în altul ajungeam la marginea Moscovei. De acolo, aşa cum bătrâna făgăduise, ne zgâlţâiam patruzeci de minute, înghesuiţi într-un autobuz arhiplin. Şi, în cele din urmă, Preasfinţitul sfinţea o cămăruţă de opt metri, într-un bloc cu nouă etaje, şi făcea acest lucru la fel de cucernic, maiestuos şi solemn cum făcea întotdeauna dumnezeieştile slujbe. Apoi stătea la masă lângă fericita bătrână (şi amândoi erau extrem de mulţumiţi unul de altul) şi ridica în slăvi ospăţul - ceai cu covrigi şi cu dulceaţă de vişine învechită şi zaharisită. După care primea recunoscător o rublişoară pe care ea i-o strecura pe furiş "părinţelului" la despărţire.
- Domnul să te mântuiască! îi spunea bătrâna Preasfinţitului. Acum îmi va fi drag chiar şi să mor în această cămăruţă." (pag. 379)

***


(...)cum a spus un pustnic de demult, avva Forta: "De voieşte Dumnezeu să trăiesc eu, ştie cum mă va iconomisi; iar de nu voieşte, la ce îmi trebuie viaţa?" (pag.460)

carte recomandată de Dana B.
Pin It

Wednesday, August 20, 2014

Fruit Yogurt Popsicles

Besides our last summer discovery, Ilaria's favorite refreshment this summer: fruit yogurt popsicles. Simple, natural and tasty.

What you need: fruits, Greek yogurt, honey.

1. Mix

2. Pour into molds

3. Freeze

4. Enjoy!
It was hard to convince Maria to keep the popsicle in her hand even for a photo. She's not a fan.
Pin It

Tuesday, August 12, 2014

Lacul Noua din Braşov

Post scris pentru concursul “Descoperă Romania în familie” de pe http://www.mânuţepricepute.ro/

Cred că am vizitat Lacul Noua pentru prima dată prin 2007, chiar dacă stau în Braşov încă din 1997. Pe atunci zona Noua nu era o destinaţie foarte populară - cel puţin nu în rândul tinerilor venetici. Primul gând pe care l-am avut când am văzut lacul pentru prima dată a fost: "Dacă lacul ăsta ar fi fost în Austria de exemplu, cu siguranţă că zona ar fi arătat cu totul altfel". Pe lac pluteau pe atunci sute de peturi. Apa era plină de alge, stuf şi broaşte. Totuşi natura era minunată şi atunci şi peisajul compensa întrucâtva neajunsurile.
Dar iată că acum Lacul Noua a devenit una din destinaţiile noastre preferate, când e vorba de o ieşire în parc cu copiii. S-a investit mult în ultimii ani acolo, s-a reamenajat zona şi acum, când ajung acolo, mă gândesc: "Uite că se poate şi la noi!" şi sunt convinsă că multor concetăţeni de-ai noştri ajunşi acolo legaţi la ochi nu le-ar veni a crede că încă sunt în România. (Da, ştiu, sunt lipsită de modestie. Să spunem că îmi iubesc foarte mult oraşul care a devenit casa noastră şi unde ne creştem cu drag copiii, fără a mai visa în ultimul timp la a-l lăsa pentru unul mai bun. Şi ce mă încântă mai nou este să aud cum, foşti braşoveni, actulmente stabiliţi în Canada respectiv Bucureşti, visează să se întoarcă acasă!)

În jurul lacului sunt două locuri de joacă pentru copii:

#1


#2

Băncuţe sunt la tot pasul, aşa că vă puteţi odihni in mijlocul naturii, în cadrul unui peisaj minunat:





Contra cost puteţi să vă daţi chiar şi pe Tiroliană, pe deasupra lacului:


Nu ştiu cât de populară este Noua pentru turişti, dar popularitatea zonei în rândul braşovenilor a crescut mult şi cu ajutorul Parcului Aventura, aflat în imediata apropiere a lacului. De fapt Tiroliana de la lac face parte din Parcul Aventura, unde orice doritor de adrenalină cu vârsta de peste 4 ani se poate bucura - pe baza unui bilet de intrare - de minim 3 ore de mişcare şi distracţie. (http://www.parc-aventura.ro/)

Aleea din jurul lacului e perfectă pentru alergare!

Există şi un "loc de joacă" pentru adulţi

Vă puteţi plimba cu barc pe lac



Iar de sus, de pe deal, priveliştea e spectaculoasă:



Şi dacă în cele din urmă aţi reuşit să vă obosiţi copiii, deşi mult mai probabil că v-au obosit ei pe voi, vă puteţi aduna cu toţii forţele la una din măsuţele cu bănci din zona special amenajată pentru socializare. Zona e dotată corespunzător pentru iubitorii de grătare şi să nu vă miraţi foarte tare dacă o să vedeţi în timpul săptămânii familii întregi ieşite la copt de ardei si de vinete pentru iarnă!



Nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenţe - zona nu e mereu atât de liberă pe cât pare din pozele mele. Pozele le-am făcut într-o zi lucrătoare şi ploioasă. Dacă ajungeţi la lac în week-end, pe soare, e foarte probabil ca găsirea unui loc de parcare să devină o problemă.

Alte 3 destinaţii dragi mie, aflate la câteva sute de metri de lac:

* grădina zoologică (din păcate închisă deja de 2 ani pentru renovare, încă fără vreun termen pentru redeschidere)

* Aqua Park Smile (http://www.smile-aquapark.ro/)

* locul de joacă #163, care are gard comun cu Aqua Park-ul, şi care are cel mai mult spaţiu verde din toate locurile de joacă pe care le ştiu eu în Braşov, unde poti face picnic, alerga, juca volei, badminton sau fotbal pe iarbă fără să rişti să vină cineva şi să-ţi spună că n-ai voie să calci iarba.



Acestea fiind spuse, vă aşteptăm cu drag la Braşov!
Pin It

Thursday, July 31, 2014

Girls, thank you for the fun! (#6)


* Maria, din ciclul "ce-i prea mult strică":
   - "Gata! Nu mai citesc poezii că mă doare burta de la atâta poezie."
   - "Mami, nu mai îmi da atâta supă că mă doare piciorul de la atâta supă."

*
Maria: "Ăsta e un miel de cal."

* Ilaria în loc de "congelator": "colangetor" sau "celangotor" (anagramă perfectă a literelor!)

* Maria, dacă o supărăm cu ceva, ne spune aşa:
- mie: "Nu mai sunt mămica ta!"
- lui Adi: "Nu mai sunt tăticul tău!"

* Eu: Ilaria, unde vrei să mergi în vacanţă, la Sighi sau la Zărneşti?
Ilaria: La Sighi
Eu: De ce?
Ilaria: Păpuşa de la Sighi îmi place mai mult

*
Maria: De ce te-ai colorat cu carioca pe picioare?
Ilaria: Aşa, ca să fiu o doamnă faină.

* primul proiect ptr. grădi - colaj despre protecţia mediului. 
Cum subiectul e prea avansat ptr. Ilaria la vârsta asta, i-am explicat cum protejează ea deja mediul şi am repetat cu ea ce le va povesti colegilor că se întâmplă în fiecare poză a colajului. La partea cu stinsul luminii, făcusem cam 20 de poze şi îi dădusem mereu indicaţii: "Te întinzi spre partea de sus a întrerupătorului, îl atingi, dar nu îl apeşi, ca să-ţi fac o poză bună." Când a venit timpul să explice poza, explicaţia ei a fost: "Aici mă prefac că sting lumina."

* Mariei îi place mult să povestească din cărţi. Luptele cu Ilaria sunt la ordinea zilei, de multe ori povestile ei conţinând si pasaje de genul: "Eu am ajuns prima. Ba nu, eu am ajuns prima." sau: "Ăsta e pantoful meu. Ba nu, e al meu."

* Intrăm în casă de la o petrecere, cu 2 baloane identice. După câteva minute unul dintre ele se sparge. În clipa următoare fetele în cor:
Ilaria: S-a spart balonul lu' Maria
Maria: S-a spart balonul lu' Ilaria

* Fetele învaţă despre rimă. Trebuie sa competeze ultimul cuvânt sau cel puţin o parte din el. De mult nu am mai găsit o activitate atât de distractivă pentru noi toţi!
Doar 2 mostre:
Ilaria:
În poze toţi copiii sunt cuminţi
Tăcuţi şi nemişcaţi ca nişte... statui

Maria:
Musafirii au plecat
Tare bine ne-am distrat!
Nici nu simţi când timpul trece,
Daca râzi si poţi... perete!

Pin It

Friday, July 18, 2014

15th of July


(15th of July 2006)

8 years and 3 kids later
(15th of July 2014)

 my life!
Pin It

Monday, July 14, 2014

Tuesday, July 1, 2014

Little things in a big world

* I'm surprised how much we learn on nature with our kids. There are things we probably knew before, but were replaced in the meantime by math theory during university years or by some other life's details.
- I recently learned that frogs are "singing" when rain is to come. On a rainy evening when hundreds of frogs were singing but it was too late to enjoy them, I promised my girls we will go visit the singing frogs the next day, but the weather was clear that next day and... no singing frog, not even one. 
- although the cockchafer is also called "the May bug", it can be seen only end of June (we are still waiting for this show) 
- the 1st stork observed by us this year was on 22nd of March (I plan to keep a track of these dates)

* 19th March - Sf. Ilaria. I never imagined such a little cake can bring so much joy! 

* we had some busy days in March, when girls were falling asleep in strange places and positions. Doesn't happen often here.

* one of our favorites books is "Guess how much I love you". It's so popular that currently Ilaria loves me to America and back and Maria loves me to Austria and back. Big loves! ❤ 

* in April we faced a new-for-us disease - Herpangina. After 7 days with BIG fever, Maria was an expert on temperature measurement. On dolls :-)

* 3rd baby enjoying at maximum this classic toy.

* 2 years and 7 months old seem to be the perfect age for potty training, or at least for Maria it was. With little exceptions every now and then since then, in 5 days she was trained!

* in April Ilaria spent her 1st holiday away from us. 4.5 years old and finally she was happy to go with Buni by train to Sighisoara for 6 days without any of us.
(until now leaving Brasov without us would have been considered by her as a punishment)

* Ilaria had a jobs' parade in Kindergarten so she had to choose what she wants to become and to wear the costume. Her top 3 favorites were: 1st place-mother, 2nd place-fairy and 3rd place-gardener. With a little help from me ;-) she went for gardener and we were surprised to find out that another colleague of her shared the same passion
  
* girls joined Hospice cross-country. (I hope this to become a family tradition, as helping others less fortunate than you is always a good lesson for our little people.) 



Maria didn't have a lucky start, as 10 meters after the start line a lady crossed her way and she fell down, on downhill. Anyway, the event left a good impression on her and before leaving the venue she was already training for next year!

* end of school year came with a good idea from Adrian, so Ilaria offered wild flowers to her teachers. One evening Adrian picked the flowers 100 meters away from here
and I made the bouquets.
They were a hit!
(no surprise I don't look very fresh. flower bouquets have been made at... at... at... 3AM)

* have I mentioned before my latest passion? yes! synchronized naps! I adooore them!

Kisses from Wonderland!

Pin It
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...