Ilaria, thank you for the fun! (#3)

***

Am început lecţiile, în forţă!

Întrebare:

(de ales din activităţile din poza de mai sus)
Răspuns Ilaria:
- Dorm!

***

Ilaria a avut o perioadă în care vorbea doar în diminutive. "Căţeluş", "pâinică", "tăticule", "cărticică",... erau de la sine înţeles folosite până la refuz. Cel mai distractiv era însă să o auzi zicând şi "te roguţ", "te iubescuţ" sau chiar "În numele Tatălui. Al Fiului. Al Sfantului Duh. Aminuţ."

***

Ne-am întâlnit odată într-un parc cu o fetiţă, Rebecca. După un timp, încercând să-mi explice în care parc i-ar face plăcere să mai mergem:
"Hai Mami să mergem azi în parcu' ăla unde era Berbeca." 

***

Îi place în mod deosebit această carte:

Nu ca să-i citim din ea, ci ca să inventeze ea poveşti pentru noi, bazate pe pozele din carte.

În general sunt ilustraţii cu câte un singur obiect / vieţuitoare. Asta ii sugerează ideea de pierdut (rătăcit), aşa că e aproape sigur că poveştile vor suna de fiecare dată aşa:

"Fluturele.

A fost odată ca niciodată un fluture. Fluturele era pierdut...."

"Stropitoarea.

A fost odată ca niciodată o stropitoare. Stropitoarea era pierdută...."

"Floarea.

A fost odată ca niciodată o floare. Era pierdută...."

... 

Nu mică mi-a fost într-o zi mirarea să aud că în cartea asta sunt totuşi câte unii cu o soartă mai bună. Cred că şi Ilaria a fost surprinsă să dea peste un caz atât de fericit, pentru că nu şi-a mai rezervat nici măcar timpul necesar pentru a rosti clasica formulă de început a oricărei poveşti ce se respectă: "A fost odată ca niciodată...", ci povestea aceasta specială a început brusc aşa:
"Vaporul.
Nu era pierdut!!! Era cu apa."

***


Pentru a o face să zâmbească mai des îi amintim mereu că personajele ei preferate în acest moment (Albă ca zăpada şi Frumoasa balerină) zâmbesc frumos şi nu se încruntă niciodată. Şi-a luat rolul în serios şi de acum nu mai e prinţ!!, e prinţesă.

Într-o zi a găsit pe jos o muscă moartă. 
"Mami, te rog dă-mi-o în mânuţă!"
"Ilaria, eu nu pun măna pe musca aia moartă. Ia-ţi-o singură dacă o vrei atât de mult."
Urmează câteva minute bune de lamentări şi vaiete în care încearcă să mă convingă să-i îndeplinesc dorinţa şi care, slavă Domnului, se termină într-o replică memorabilă din partea Ilariei:
"Unde ai mai văzut tu o prinţesă chinuită de o mamă?"


Pin It

Ilaria, thank you for the fun! (#2)

***

Mult timp Ilaria s-a visat prinţ! În ciuda comentariilor celor din jur care îi spuneam că fetiţele sunt prinţese, iar titlul de prinţ le este rezervat băieţilor, ea a continuat luni în şir să-şi poarte mândră "pelerina" roşie de prinţ.
Acest dialog înainte de culcare s-a repetat de câteva ori:
Eu: Nopte bună, îngeraş!
Ilaria: Nu sunt îngeraş!
Eu: Dar ce eşti?
Ilaria: Sunt prinţ. Sunt Prinţul Fericit.
Eu: Noapte bună, Prinţule!
Ilaria: Noapte bună, Mami!

Acum a depăşit acea perioadă şi mai are încă de dat nişte telefoane ca să dea de ştire că acum vrea să fie prinţesă. Mai ales pe Moşu vrea să-l anunţe. El se arătase cel mai revoltat de alegerea ei de până acum.

***

Ilaria: Mami, de ce dormi pe perna aia?
Eu: Pe a mea mi-a luat-o Tati.
Ilaria: I-o iaie..... Oaie....
(incercările ei de a spune "ia-i-o")

***

Ilaria: Mami, e întuneric la mine în gură?

***

Ilaria: Unde dorm avioanele?

***

Dacă mănânc usturoi:
Ilaria: Nu mai sta aşa aproape de mine.
Eu: De ce?
Ilaria: Miroşi urât.
Eu: A ce miros?
Ilaria: A mămică.

***

Ne pregăteam să plecăm la Mărcuş.
Eu: Haideţi grădinăreselor odată! Hai grădinăreasă mică şi hai grădinăreasă mare!
În hol, Maria o impinge pe Ilaria, iar Ilaria protestează spunând:
Ce o împingi pe grădinăreasă? Unde ai mai văzut tu grădinăreasă împinsă?


***

Pe maşină:
Ilaria: A ce miroase în maşină?
Eu: A cremă de mâini.
Ilaria: Şi eu vreau cremă de mâini.
Eu: Dar mâinile tale nu sunt uscate.
Ilaria: Ba da, sunt. Uite aici, la genunchii mâinilor. (şi îmi arată locul de unde încep degetele)
Pin It

Ilaria, thank you for the fun! (#1)

Below are the funniest conversations I had with Ilaria between 22nd of October 2012 and today. I write them in Romanian, so I don't spoil the humor.

***

- Unde e Ioana acuma?
- La gradi, ca mamica ei merge la servici.
- Tu nu mergi la servici?
- Sa merg si eu la servici?
- Da!
- Si voi cu cine ramaneti acasa?
- Cu Tati.
- Dar Tati merge si el la servici.
- Ramanem singure, eu cu Maria acasa.
- Si cand vi se face foame ce faceti?
- Plangem!
- Si ce rezolvati daca plangeti?
- Plangem plangem plangem... pana la linistit.
- Bine, va linistiti dar tot nu ati mancat nimic. Ce faceti mai departe?
- Ne jucam cu jucariile.

***

Ilaria:
Mami, vreau şi eu codiţe, aşa, ca Pippi Şoseţica!
Da' Mami, şi Tati e un Pippi Şoseţic?

***

Ilaria: astazi a fost la gradi un nene care ne-a facut poze
Eu: si cum il chema pe nenea ala?
Ilaria: nu il chema nimica. Numa' ne facea poze.

***

Ilaria: Mami, de unde-i tabloul ala?
Eu: Am fost odata cu Tati la un magazin si l-am cumparat de acolo
Ilaria: si eu cu Maria unde eram? Am ramas acasa singure?
Eu: nu, Mami, voi nu erati nascute pe vremea aia.
Ilaria (maraita): Maaaamiiiiiii si eu vreau sa fiu nascuta. Si Maria vreau sa fie nascuta.

***

Ilaria momentan fascinata de Alba ca Zapada si de Printul ei:
"Mami, si eu si Maria suntem Alba ca Zapada. Si Mami, tu esti printul meu si Tati e printul lu' Maria"

***

Ilaria: Mami, zi-mi povestea aia pe care mi-a zis-o Tati
Mami: da' de unde ti-o zis-o? Ti-o citit-o dintr-o carte?
Ilaria: nu. Era din gura lui.

***

Dilema mare: ce urmeaza dupa 4
Eu: 1,2,3
Ilaria: nu vreau sa numar
Eu: ce urmeaza dupa 4?
Ilaria: nu vreau sa numar
Eu: cate degete ai la o mana?
Ilaria: multe

***

Ilaria a ajuns la faza în care, oricât de mult te-ai strădui, tot nu faci bine.

Niciun cântecel nu-l cântă nimeni la fel de bine ca ea. Nicio poezioară nu o recită nimeni la fel de bine ca ea. Nici măcar la a ţine un ursuleţ în braţe nu te califici. Toată strădania ţi-e "răsplătită" cu un "Nu asa, asa:...".

Cel mai distractiv exemplu de până acum:
Ce mănânca animalele?
Buni M.: calul?
Ilaria: iarbă
Buni M.: căţelul?
Ilaria: pâine
Buni M.: pisica?
Ilaria: !?
Buni M.: lapte!?
Ilaria: Nuuuu! Alt lapte!

***

Pe la ora 18:
Ilaria: Mami, e ora de nani?
Eu: Nu, Ilaria, numa' mai târziu. Dar de ce întrebi?
Ilaria: Păi întreb dacă mi-e somn sau nu mi-e somn.

***

Mă străduiesc în fiecare seară să o învăţ pe Ilaria "Tatăl nostru". Cred că avem deja 1 an de când repetăm. Zic eu câteva cuvinte, apoi o pun pe ea să repete după mine. I se pare f. greu, aşa că mai nou îmi zice dinainte că nu vrea "să-l zicem aşa, pe bucăţi bucăţi", ci să-l zicem "maaare" si când zice "mare" arată cu mâinile ca o minge uriaşă, iar asta înseamnă că trebuie să-l zic eu pe tot, iar ea doar să asculte.
Într-una din seri, eu cam nemulţumită de progres:
Eu: "pâinea noastră cea de toate zilele"
Ilaria: "pâinea noastră cea de toate zilele"
Eu: "dă-ne-o nouă astăzi"
Ilaria: "dă-ne-o nouă astăzi"
Eu: "şi ne iartă nouă greşelile noastre. Uuuuffffffff"
Ilaria: "şi ne iartă nouă greşelile noastre. Uuuuffffffff"

***

O poveste de noapte bună:
Eu: "Trăiau odată într-o pădure un moş şi o babă. Şi nu aveau pe nimeni. Nu aveau niciun copil..."
Ilaria: Mami, nu ştiu cum îl chema pe copilul pe care nu l-au avut.

***

Într-o seară, Ilaria era devastată că Winnie căzuse în fântână. Abia se oprea din plâns ca să înceapă din nou. La telefon cu Moşu:
Ilaria: Sunt supărată pe Winnie că de ce a căzut în fântână.
Moşu (probabil): Cine? Ce a făcut?
Ilaria: Păi tu nu ai auzit că a căzut Winnie în fântână?
Pin It