Am început lecţiile, în forţă!
Întrebare:
(de ales din activităţile din poza de mai sus)
Răspuns Ilaria:
- Dorm!
***
Ilaria a avut o perioadă în care vorbea doar în diminutive. "Căţeluş", "pâinică", "tăticule", "cărticică",... erau de la sine înţeles folosite până la refuz. Cel mai distractiv era însă să o auzi zicând şi "te roguţ", "te iubescuţ" sau chiar "În numele Tatălui. Al Fiului. Al Sfantului Duh. Aminuţ."
***
Ne-am întâlnit odată într-un parc cu o fetiţă, Rebecca. După un timp, încercând să-mi explice în care parc i-ar face plăcere să mai mergem:
"Hai Mami să mergem azi în parcu' ăla unde era Berbeca."
***
Îi place în mod deosebit această carte:
Nu ca să-i citim din ea, ci ca să inventeze ea poveşti pentru noi, bazate pe pozele din carte.
În general sunt ilustraţii cu câte un singur obiect / vieţuitoare. Asta ii sugerează ideea de pierdut (rătăcit), aşa că e aproape sigur că poveştile vor suna de fiecare dată aşa:
"Fluturele.
A fost odată ca niciodată un fluture. Fluturele era pierdut...."
"Stropitoarea.
A fost odată ca niciodată o stropitoare. Stropitoarea era pierdută...."
"Floarea.
A fost odată ca niciodată o floare. Era pierdută...."
...
Nu mică mi-a fost într-o zi mirarea să aud că în cartea asta sunt totuşi câte unii cu o soartă mai bună. Cred că şi Ilaria a fost surprinsă să dea peste un caz atât de fericit, pentru că nu şi-a mai rezervat nici măcar timpul necesar pentru a rosti clasica formulă de început a oricărei poveşti ce se respectă: "A fost odată ca niciodată...", ci povestea aceasta specială a început brusc aşa:
"Vaporul.
Nu era pierdut!!! Era cu apa."
***
Pentru a o face să zâmbească mai des îi amintim mereu că personajele ei preferate în acest moment (Albă ca zăpada şi Frumoasa balerină) zâmbesc frumos şi nu se încruntă niciodată. Şi-a luat rolul în serios şi de acum nu mai e prinţ!!, e prinţesă.
Într-o zi a găsit pe jos o muscă moartă.
"Mami, te rog dă-mi-o în mânuţă!"
"Ilaria, eu nu pun măna pe musca aia moartă. Ia-ţi-o singură dacă o vrei atât de mult."
Urmează câteva minute bune de lamentări şi vaiete în care încearcă să mă convingă să-i îndeplinesc dorinţa şi care, slavă Domnului, se termină într-o replică memorabilă din partea Ilariei:
"Unde ai mai văzut tu o prinţesă chinuită de o mamă?"
Pin It
