Nesfinţii sfinţi şi alte povestiri

***

"Închipuieşte-ţi: era luptă crâncenă, în primele noastre linii de luptă tancurile nemţeşti se târau, zdrobind toată rezistenţa în calea lor şi, deodată, în iadul acela, am văzut cum comandantul batalionului nostru şi-a smuls casca din cap, s-a prăbuşit în genunchi şi a început... să se roage. Da, da, plângând, mormăia o rugăciune pe jumătate uitată din copilărie, cerându-I Celui Preaînalt, pe Care mai înainte Îl desconsiderase, îndurare şi mântuire. Şi atunci am înţeles că fiecare om Îl are în suflet pe Dumnezeu, pe Care până la urmă Îl va descoperi..." (pag.147)

***

"Priviţi lumea numai prin prisma iubirii şi toate problemele voastre vor dispărea, căci veţi vedea înlăuntrul vostru Împărăţia lui Dumnezeu, în om - o icoană, iar în frumuseţea pământească - o umbră a vieţii Raiului. Mă veţi contrazice, poate, zicând că pe vrăjmaşi este cu neputinţă să-i iubeşti. Aduceţi-vă aminte ceea ce ne-a spus Iisus Hristos: <<Tot ceea ce aţi făcut oamenilor, Mie Mi-aţi făcut>>. Notaţi cuvintele acestea cu litere de aur pe tablele inimilor voastre, notaţi-le şi atârnaţi-le lângă icoană şi citiţi-le în fiecare zi." (pag.149)

***

O povestioară ce mi-a amintit de ceea ce a zis Abraham Lincoln: "Whatever you are be a good one."

"(...)chiar înaintea tunderii în monahis, viitorul călugăr i-a pus dintr-o dată duhovnicului său, mitropolitul Antonie de Suroj, o întrebare sinceră şi neaşteptată.
- Iată, voi primi acum de la tine Preasfinţite, tunderea în monahism. Voi depune înaintea lui Dumnezeu şi a Sfintei Lui Biserici înaltele voturi monahale. În ceea ce priveşte votul curăţiei, aici totul este clar. Cu votul sărăciei, de asemenea, totul e limpede. Cu votul, legat de rugăciune, la fel. Dar iată, în ceea ce priveşte votul ascultării, nu pot înţelege nimic!
- Cum aşa? s-a mirat mitropolitul Antonie.
- Păi, iată cum, a explicat cu chibzuinţă părintele Vladimir. Pe mine mă vor face de prima nu doar monah, ci şi episcop. Asta înseamnă că eu, datorită funcţiei, voi da dispoziţii şi voi conduce. De cine voi asculta eu atunci? La cine porunceşti să intru în ascultare?
Mitropolitul a căzut pe gânduri. Iar apoi a spus:
- Să faci ascultare de fiecare om pe care îl vei întâlni în calea vieţii tale; dar numai dacă rugămintea lui va fi pe măsura puterilor tale şi nu va contrazice Evanghelia.
Această poruncă i-a mers la inimă părintelui Vladimir, deşi după aceea, pentru cei ce au fost în preajma Preasfinţitului, a fost destul de neplăcut, din pricina dispoziţiei lui neîncetate de a împlini cu fermitate şi irevocabil votul acesta monahal. Şi mă refer în special la mine. Această sfântă ascultare a Preasfinţitului nu o dată s-a transformat pentru mine într-un adevărat chin!
Să zicem că mergeam împreună prin Moscova. Într-o zi ploioasă, urâtă. Şi ne grăbeam să ajungem undeva. Şi deodată, din întâmplare îl oprea pe Preasfinţitul o bătrână.
- Pă-ărinte! zornăia ea cu glasul ei bătrânesc, fără să ştie, desigur, că înaintea ei nu e niciun părinte, ci un episcop, şi încă unul din America. Părinte, ajută-mă puţin, sfinţeşte-mi şi mie odaia! E al treilea an de când îl rog pe părintele nostru Ioan, dar el tot nu vine. Poate te milostiveşti şi o sfinţeşti.
Eu nu apucam nici să deschid gura, că Preasfinţitul arăta cea mai înflăcărată dispoziţie de a-i împlini rugămintea, ca şi cum toată viaţa aşteptase doar acea ocazie, pentru a-i sfinţi odaia acelei bătrâne.
- Presfinţite! îi spuneam eu, de parcă aş fi fost osândit la moarte. Nici măcar nu ştiţi unde este această odaie! Bunicuţo, unde să mergem?
- Păi, nu e departe, în Orehovo-Borisovo! De la metrou patruzeci de minute cu autobuzul! Nu-i departe! spunea bucuroasă bătrânica.
Şi Preasfinţitul, lăsând la o parte treburile noastre importante (să îl contrazici în asemenea cazuri, era inutil), se îndrepta mai întâi spre celălalt capăt al Moscovei, la o biserică, la un preot cunoscut, să ia toate cele necesare pentru rânduiala sfeştaniei. (Eu, fireşte, mă târam după el.) Iar bătrâna (de unde avea atâta putere?!), nevenindu-i încă să creadă, de bucurie mergea repede, cu paşi mărunţi, în urma noastră, şi îi povestea fără încetare Preasfinţitului despre copiii şi nepoţii care de mult timp nu o mai vizitau.
După marşul spre biserică, chiar în orele de vârf, coboram la metrou şi dintr-un vehicul în altul ajungeam la marginea Moscovei. De acolo, aşa cum bătrâna făgăduise, ne zgâlţâiam patruzeci de minute, înghesuiţi într-un autobuz arhiplin. Şi, în cele din urmă, Preasfinţitul sfinţea o cămăruţă de opt metri, într-un bloc cu nouă etaje, şi făcea acest lucru la fel de cucernic, maiestuos şi solemn cum făcea întotdeauna dumnezeieştile slujbe. Apoi stătea la masă lângă fericita bătrână (şi amândoi erau extrem de mulţumiţi unul de altul) şi ridica în slăvi ospăţul - ceai cu covrigi şi cu dulceaţă de vişine învechită şi zaharisită. După care primea recunoscător o rublişoară pe care ea i-o strecura pe furiş "părinţelului" la despărţire.
- Domnul să te mântuiască! îi spunea bătrâna Preasfinţitului. Acum îmi va fi drag chiar şi să mor în această cămăruţă." (pag. 379)

***

(...)cum a spus un pustnic de demult, avva Forta: "De voieşte Dumnezeu să trăiesc eu, ştie cum mă va iconomisi; iar de nu voieşte, la ce îmi trebuie viaţa?" (pag.460)

carte recomandată de Dana B.
Pin It

Fruit Yogurt Popsicles

Besides our last summer discovery, Ilaria's favorite refreshment this summer: fruit yogurt popsicles. Simple, natural and tasty.

What you need: fruits, Greek yogurt, honey.

1. Mix

2. Pour into molds

3. Freeze

4. Enjoy!

It was hard to convince Maria to keep the popsicle in her hand even for a photo. She's not a fan.
Pin It

Lacul Noua din Braşov

Post scris pentru concursul “Descoperă Romania în familie” de pe http://www.mânuţepricepute.ro/

Cred că am vizitat Lacul Noua pentru prima dată prin 2007, chiar dacă stau în Braşov încă din 1997. Pe atunci zona Noua nu era o destinaţie foarte populară - cel puţin nu în rândul tinerilor venetici. Primul gând pe care l-am avut când am văzut lacul pentru prima dată a fost: "Dacă lacul ăsta ar fi fost în Austria de exemplu, cu siguranţă că zona ar fi arătat cu totul altfel". Pe lac pluteau pe atunci sute de peturi. Apa era plină de alge, stuf şi broaşte. Totuşi natura era minunată şi atunci şi peisajul compensa întrucâtva neajunsurile.
Dar iată că acum Lacul Noua a devenit una din destinaţiile noastre preferate, când e vorba de o ieşire în parc cu copiii. S-a investit mult în ultimii ani acolo, s-a reamenajat zona şi acum, când ajung acolo, mă gândesc: "Uite că se poate şi la noi!" şi sunt convinsă că multor concetăţeni de-ai noştri ajunşi acolo legaţi la ochi nu le-ar veni a crede că încă sunt în România. (Da, ştiu, sunt lipsită de modestie. Să spunem că îmi iubesc foarte mult oraşul care a devenit casa noastră şi unde ne creştem cu drag copiii, fără a mai visa în ultimul timp la a-l lăsa pentru unul mai bun. Şi ce mă încântă mai nou este să aud cum, foşti braşoveni, actulmente stabiliţi în Canada respectiv Bucureşti, visează să se întoarcă acasă!)

În jurul lacului sunt două locuri de joacă pentru copii:

#1

#2

Băncuţe sunt la tot pasul, aşa că vă puteţi odihni in mijlocul naturii, în cadrul unui peisaj minunat:

Contra cost puteţi să vă daţi chiar şi pe Tiroliană, pe deasupra lacului:

Nu ştiu cât de populară este Noua pentru turişti, dar popularitatea zonei în rândul braşovenilor a crescut mult şi cu ajutorul Parcului Aventura, aflat în imediata apropiere a lacului. De fapt Tiroliana de la lac face parte din Parcul Aventura, unde orice doritor de adrenalină cu vârsta de peste 4 ani se poate bucura - pe baza unui bilet de intrare - de minim 3 ore de mişcare şi distracţie. (http://www.parc-aventura.ro/)

Aleea din jurul lacului e perfectă pentru alergare!

Există şi un "loc de joacă" pentru adulţi

Vă puteţi plimba cu barc pe lac

Iar de sus, de pe deal, priveliştea e spectaculoasă:

Şi dacă în cele din urmă aţi reuşit să vă obosiţi copiii, deşi mult mai probabil că v-au obosit ei pe voi, vă puteţi aduna cu toţii forţele la una din măsuţele cu bănci din zona special amenajată pentru socializare. Zona e dotată corespunzător pentru iubitorii de grătare şi să nu vă miraţi foarte tare dacă o să vedeţi în timpul săptămânii familii întregi ieşite la copt de ardei si de vinete pentru iarnă!

Nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenţe - zona nu e mereu atât de liberă pe cât pare din pozele mele. Pozele le-am făcut într-o zi lucrătoare şi ploioasă. Dacă ajungeţi la lac în week-end, pe soare, e foarte probabil ca găsirea unui loc de parcare să devină o problemă.

Alte 3 destinaţii dragi mie, aflate la câteva sute de metri de lac:

* grădina zoologică (din păcate închisă deja de 2 ani pentru renovare, încă fără vreun termen pentru redeschidere)

* Aqua Park Smile (http://www.smile-aquapark.ro/)

* locul de joacă #163, care are gard comun cu Aqua Park-ul, şi care are cel mai mult spaţiu verde din toate locurile de joacă pe care le ştiu eu în Braşov, unde poti face picnic, alerga, juca volei, badminton sau fotbal pe iarbă fără să rişti să vină cineva şi să-ţi spună că n-ai voie să calci iarba.

Acestea fiind spuse, vă aşteptăm cu drag la Braşov!
Pin It